CONCLUZII
Civilizatia antica egipteana reprezinta un filon nepretuit de cunoastere, intelepciune, spiritualitate, de valori morale si estetice.
Aici gasim mari ganditori si scriitori, intalnim primii oameni de stiinta, doctori, arhitecti, si matematicieni ai lumii,
gasim primele constructii monumentale din piatra, primele drumuri pavate, primele operatii pe creier, primele sortimente de vinuri si bere, si chiar primele tratate de pace intre doua guverne; intalnim oameni deosebiti
care au creeat primul text stiintific din lume, prima clepsidra (au facut ca o coloana de apa sa curga regulat sintr-un recipient),
si care au incercat pentru prima data sa calculeze dimensiunile globului pamantesc (in mile fluviale)
Din multitudinea dovezilor gasite ce relateaza minunata poveste a vechilor egipteni, gasim oameni care nu erau foarte diferiti de cei din zilele noastre: barbatii si femeile se indragosteau, isi uneau destinele, formau familii care deveneau centrul vietii lor, isi faceau griji pentru copiii lor, lucrau, erau viteji in lupta, se zbateau, cautau siguranta, aveau preocupari morale, dar de la care unii deviau, ajungeau hoti, criminali, se dadeau in judecata, divortau, plateau taxe, dar mai presus de toate credeau in regula de baza a Bibliei noastre: sa iti iubesti aproapele. Viata vechilor egipteni
Unii oameni excelau in viata, urcau pe scara sociala, deveneau mari oficiali, in timp ce altii esuau, important este insa ca toti aveau sanse egale.
Vechii egipteni erau un popor deosebit de religios, se inchinau zeilor, ii slaveau, le aduceau ofrande pentru a-i ocroti de fortele malefice si pentru a le proteja casa si familia; iar pentru ei un rol important in cadrul religiei il juca soarta, in care credeau cu mare convingere, caci pentru ei, ea determina viata, parcursul si sfarsitul acesteia.
Oamenii in acea vreme puneau mare pret pe familie, iar valorile acesteia erau cultivate din generatie in generatie.
Familia nu era doar un simbol, egiptenii isi iubeau copiii si aveau valori clare care sa sprijine acest lucru:
copiii beneficiau de toata dragostea, ingrijirea si atentia parintilor, care ii aparau de boli si de fortele negative (prin confectionarea de amulete pe care le puneau la gatul copiilor),
iar toate acestea fara a face vreo diferenta intre frati, parintii foloseau corect sistemul rasplatei si al pedepsei.
Iar la randul lor, copiii aveau grija de parinti la batranete.
Omul obisnuit era invatat inca de la varste fragede invatat de catre parinti cum sa se comporte in familie, in societate, fata de copiii sai, spre a vietui multumit, fara necazuri.
Multe dintre aceste invataturi tind catre intarirea familiei si spre o viata cat mai morala, sfatuind pe orice om sa se fereasca de vicii, de pofte nesabuite, ba chiar de acele abuzuri care par nevinovate cum ar fi de pilda obezitatea sau ingrasarea, consecinta a lacomiei fata de mancare, pentru ca ea duce la boala.
Familia era cea care detinea rolul cel mai important in ceea ce privea educatia copiilor; educatia era vazuta ca o necesitate, il ajuta pe individ sa devina o fiinta umana, sa convietuiasca armonios in societate, si nu in ultimul rand sa avanseze pe scara sociala.
Educatia unui copil reprezenta obligatia fundamentala a egipteanului, fara de care nu se putea obtine gratia zeilor, aceasta putandu-se realiza doar cu rabdare (rabdarea fiind considerata virtutea virtutilor) si cu mare caldura si daruire.
Educatia era o datorie esentiala a parintilor care le insuflau copiilor lor respectarea principiilor etice si morale, supunerea fata de regulile comportamentale ce-i protejau de infractiunea carw ar fi putut sa tulbure cursul natural al lucrurilor.
In Egiptul antic, batranii erau deosebit de respectati pentru experienta si intelepciunea dobandite, iar sfaturile lor intelepte erau ascultate cu deosebit interes, iar atingerea acestei varste era considerata un dar din partea divinitatii datorita unei vieti traita in conformitate cu principiile morale ale adevarului si dreptatii si unui comportament corect.
In Egiptul antic, omul intelept si invatat stapanea arta de a trai liber, insa fara sa ingradeasca sau sa lezeze in vreun fel libertatea altor persoane.
Fiecare persoana era libera, egala cu celelalte persoane, aceasta egalitate existand si intre sexe.
Femeile erau considerate egale cu barbatii, erau respectate, protejate, iar o femeie era cu atat mai respectata daca avea copii, femeile cele mai atractive fiind cele fertile.
Desi exista egalitatea intre sexe, ele aveau roluri bine definite: femeile erau inteligente, intelepte, mistice, gospodine, mame, pe cand in societatea egipteana, barbatii trebuiau sa-si doveseasca masculinitatea, sa fie punctul de sprijin al familiei si un bun exemplu parental. Ambii isi tineau familia unita si luptau pentru bunastarea ei.
Pentru vechii egipteni era foarte important sa duca o viata fara pacate, fara greseli, caci aceasta era cheia catre viata vesnica, si doar asa puteau trece cu bine de judecata de apoi.
S-a creeat imaginea conform careia vechii egipteni erau obsedati de pregatirea pentru moarte, dar daca ar fi fost intrebati, cu siguranta ar fi spus ca petrec mai mult timp pregatindu-se pentru sarbatori, festivitati; celebrau: recolta, casatoriile, nasterea unui copil, si chiar funeraliile prin care decedatul era trimis in lumea de dincolo.
Erau un popor vesel, ce se bucurau de compania celorlalti, avand un simt al umorului bine dezvoltat.
Modelul de formare al omului egipteanavea in centru o educatie morala (in primul rand), religioasa si estetica.
Acestea erau cele mai importante dimensiuni in jurul carora se invartea viata egiptenilor.
Erau invatati sa fie agreabili, calmi, modesti, disciplinati, loiali, niciodata violenti sau necugetati, sa duca o viata dreapta, cinstita, curata, sa aleaga esteticul, sa aleaga valoarea, iar maximele, sentintele si aforismele lor aratau calea de acces la calitate, la valoare, la o viata buna pe pamat si una vesnica si mai buna.
Valorile cultivate erau: adevarul, dreptatea, cumpatarea, respectul pentru batrani, darnicia, mila, grija pentru aproape, mai ales pentru vaduve si orfani, sinceritatea, modestia, loialitatea.
Conform canonului timpului, a filozofiei vietii, la care subscria mentalitatea egipteana, a timpului, egipteanul, era educat sa fie un om linistit, tacut, calculat, capabil sa se controleze, sa se adapteze ordinii stabilite, sa isi pastreze sangele rece in fata destinului, sa respecte regulile, etc.
Aceste lucruri decurgeau dintr-o idee centrala si anume ca lumea depinde invariabil de vointa divina, in totalitatea formelor ei. Totul era fondat pe vointa divina. In conditiile acestea, doar cel ce cunoaste, doar cel ce respecta ordinea divina reusea in viata.
Astfel, vechii egipteni credeau ca tot ce este esential vietii provine direct de la Dumnezeu, longevitatea vine de la Dumnezeu, dar onorurile pot veni de la regi si contemporani, dar ele nu reprezinta miezul, ci sunt doar coaja.
Invatamantul moral si religios al Egiptului antic pledeaza pentru onestitate, pentru munca cinstita, pentru cumpatare in toate domeniile vietii (de la mancare, imbracaminte si pana la avutii), pentu solidaritate, pentru iubirea fata de persoana de langa si pentru divinitate, pentru curatenie interioara, etc.
Inavataturile vechilor egipteni sunt de mare actualitate chiar si pentru noi, dat fiind faptul ca natura umana cu pasiunile si dorintele ei nu s-au schimbat, si ratiunea omeneasca a ramas aceeasi, iar indemnurile pentru solidaritate si compasiune, pentru necazurile ori suferintele semenilor nostri nu pot fi niciodata socotite depasite.